Așteptăm filmul de săptamâna viitoare și comentarii pe tema lui…
Gabi
sâmbătă, 29 septembrie 2007
The Passion of the Christ
Deși l-am văzut a doua oară tot n-am reușit să-l urmăresc cap-coadă fără să închid ochii, cred că a fost prea violent, prea sângeros. De admirat că nenea Mel Gibson l-a facut in aramaică (limbă pe care nu cred că am mai auzit-o vorbită vreodată) și latină (în afară de „verba volant, scripta manent” și proverbe de genul ăsta, nici limba asta nu prea ai ocazia s-o auzi).
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
5 comentarii:
Tre' să recunosc, am venit la filmu' ăsta plin de prejudecăți. Oricît aș susține eu autonomia esteticului și alte drăcii de astea, n-am putut despărți filmul în sine de persoana d-lui Gibson, de habotnicia lui. În fond, ce poți găsi interesant într-un film despre o legendă de-acu' două mii de ani, vorbit în limbi ciudate, care-a făcut vîlvă prin violența sa, regizat de un actor care se ia prea în serios?
Pînă la urmă, s-a dovedit a nu fi așa de nașpa cum mă așteptam. E foarte frumos filmat, mai mare dragul să vezi peisajul deșertic. Și da, nice touch să auzi un Iisus care nu vorbește engleză :)
Ce mi s-a părut deranjant e lipsa de subtilitate. De exemplu, săraca Maia Morgenstern are o singură expresie pe față tot filmul. Înțeleg, se presupune că Maria e îndurerată, pieta nu'ș'ce, dar totuși… (Ca să nu mai zic nimic de „performanța” de a o face pe Monica Bellucci ne-atractivă.)
Și asta e problema, după capu' meu, cu violența din film — lipsa de subtilitate. Violența în sine nu face filmul nici bun nici prost. Întrebarea este: ce rol are ea în film, ce vrea auctorele să transmită? Or, mi se pare evident că scopul d-lui Gibson e să vedem cît de mult a suferit Iisus iar asta, presumably, să ne întărească credința sau ceva. Înclin să cred că putea să-și îndeplinească scopul ăsta filmînd mai stilizat, și prin urmare mai de efect. După o vreme, te uiți la d-l Caviezel cum te-ai uita la un steak făcut în sînge și nu mai e impresionant.
PS: mi-am permis să editez postul original — am schimbat titlul și am adăugat diacritice.
Mă gândesc că dacă violența din film ar fi fost mai stilizată filmul in sine nu ar mai fi avut același impact asupra publicului și atunci Mel Gibson nu și-ar mai fi atins scopul (cred ca a vrut să șocheze nițel cu scenele sângeroase arătate). În plus standardul filmelor despre Iisus mi se pare destul de ridicat (vezi Iisus din Nazaret a lui Zeffirelli sau dacă ați avut ocazia sa vedeți Mesia lui Rossellini). Așa ca (poate) tocmai asta o fi vrut regizorul să aducă nou în domeniul ăsta (dacă nu ținem cont de originalitatea limbii folosite).
Și încă o chestie de remarcat: dialogurile nu par atât de teatrale cum (eu cel puțin) te-ai fi așteptat de la niște dialoguri făcute in niște limbi moarte...
E adevărat că task-ul la care s-a încumetat regizorul nu e unul ușor. Noul Testament în sine cu greu se poate cataloga drept scenariu și cum intențiile regizorului nu permit prea multă libertate narativă, atingerea regizorului ar fi trebuit să se vadă in stil. Gibson înțelege însă să faca asta prin accentuarea neinspirată și de proporții a violenței și prin adopția unor strategii de videoclip (cum ar fi aparițiile diavolulului, slow motion-urile din Ghetsemani și cele cu Iuda, lacrima divină, etc.) sau prin mici devieri nevinovate (Isusul glumeț care o stropește cu apă pe mama și care ”inventează” masa modernă, proorocind ca o “să prindă”, cioara care servește din pupila colegului).
La început pelicula pare să anunțe un ditamai discursul epic dar ce vedem e un sir lung de impleticiri cu crucea in spate, filmat cu camera in buză, fară prea multe imagini de ansamblu ca să simți cum clocotește mulțimea sau cum te usucă soarele.
M-am uitat cu ochi de pagân: filmu’ e numai pentru creștini, sau, mă rog, pentru cine știe povestea. Dacă nu ești ”din zonă”, cu greu ai putea să ințelegi demersu'. Dar și așa tot nu găsesc audiența. Cum mă îndoiesc că Gibson a cheltuit jdemiloane ca să facă un documentar care să ruleze doar în dormitoarele școlilor catolice, mai ramân oile pierdute care, după părerea mea, ori sunt supuse la terapie de șoc ori li se cerșește mila. Zefirelli subliniază dragostea și e mai convingător.
Liviu
Oare nu existau suficiente filme despre viata lui Iisus? Cum povestea nu s-a mai schimbat de 2000 de ani, deja mai sunt nu stiu cate filme pe aceasta tema, filmul a trebuit sa vina cu ceva nou... violenta. Pe de alta parte, asta cred ca il face sa fie un pic mai aproape de real decat celalte...
Uai, da ai pus si tu link spre imdb pe cuvantul "l"... Mai putin vizibil de atat nu cred ca puteai
Trimiteți un comentariu